Workshop Fotografie Nunta Bucuresti 2012

Nunta Tg-Jiu 2011
Restaurant Dumbrava Tg-Jiu

Nunta Valcea 2011
Restaurant Sofianu Rm. Valcea

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Obs: Cadrele rasturnate nu sunt eronat executate intrucat vederea curenta este a albumului digital real cu filele din material cartonat si coperti de piele, in deschiere albumul vizualizandu-se pe verticala pentru cadrele rasturnate.
Album foto digital | Nunta Valcea 2010
Restaurant Paradis Rm. Valcea

Cununia religioasa

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Sesiune foto

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Nunta Tg-Jiu 2010
Restaurant Parc Hotel Brancusi

Stefania + Mihai

Muzica: Bacio

Galerie fotografii starea civila

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Nunta Valcea 2010
Restaurant Grand Hotel Sofian – Galeria de Arta

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Nunta Craiova 2010
Restaurant Green House

Madalina + Andrei

Galerie fotografii

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Nunta Craiova 2010
Restaurantul Militar Salonul Rosu

Pentru a vizualiza continutul video youtube in format HD selectati modul 1080p sau 720p.

Nunta Tg-Jiu 2010
Restaurant LexyStar Pandra

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Nunta Tg-Jiu 2010
Restaurant Dasiana

Si acum sa facem lumina.

In fapt digital se spunea oricarui aparat foto cu senzor si nu cu film, ceea ce este corect. Numai ca spre deosebire de aparatele foto cu film unde rola de film era una si aceeasi ori ca o foloseai pe un compact ori pe un profesional SLR, la aparatele foto digitale dimensiunea senzorilor variaza de la un segment la altul. Nu cred ca mai era necesar sa explic ca senzorii digitali au inlocuit defapt filmul din aparat. Practic senzorul este captatorul care transforma lumina in imagine.

Cum si rolele de film erau de diferite sepecificatii cum ar fi ASA (ISO), gamut (tonuri de culori), alb-negru sau color, temperatura de culoare si bineinteles nivelul calitativ (de la ieftin la profesional) la fel si senzorii digitali au si ei proprietatile lor (dimensiunea, arhitectura, gama iso, etc.)

Daca la aparatele pe film o rola de Fuji Velvia, spre exemplu, putea fi instalata ori pe un Canon 1V ori pe un Nikon F100 ori Olympus, Pentax, Cmena sau Zenit, etc. la aparatele foto digitale senzorul nu poate fi interschimbat. Asa ca alegerea se face in momentul achizitionarii aparatului. Tinand cont de acest aspect ne dam seama usor ca diferitii producatori de aparate foto pe film erau in concurenta pe anumite criterii cum sunt ergonomia, calitatea constructiei, autofocus, obiective disponibile. In era digitala intervine si acest factor, senzorul, care in definitv acorda si o mai mare personalitate producatorilor si produselor lor, marind lista criteriilor dupa care se va face achizitia de catre utilizatorul final.

Filmul de 35mm a fost considerat etalon astfel numindu-se Full-Frame.

In aparatele foto compacte vom intalni senzori de urmatoarele dimensiuni: 1/2.7″ 1/1.8″ 2/3″ 1″ 4/3″.

In aparatele foto DSLR vom regasi senzori de la ~1.8″ (APS-C) la 35mm.

Desigur lucrurile nu se termina cu Full Frame (FF) de 35mm si merg mai departe.

Subliniez aspectul ca raportul de suprafata pe care l-ati vazut in aceste imagini este strict din punct de vedere al dimensiunilor metrice si nu are nicio legatura cu megapixelii.

Avand deja o imagine de ansamblu asupra dimensiunilor diferitilor senzori , acest aspect este unul din factorii care influenteaza adancimea de camp, aspect despre care am discutat intr-un articol precedent. Cu cat un senzor este mai mare ca dimensiuni cu atat adancimea de camp la aceeasi distanta focala si diafragma va fi mai mica (ingusta). Tragem concluzia ca un senzor mic este pretabil fotografiilor in care se doreste o adancime mare de camp (arhitectura, peisaj, etc.) iar un senzor mare este folosit adesea pentru fotografii in care se doreste accentuarea unui singur subiect din imagine.

Evident ca un senzor mai mic (APS-C) decat unul Full Frame va folosi pt. proiectia luminii incidente in obiectivul FF o suprafata mai mica din lupele acestuia. Din acest motiv pentru aparatele cu senzori mici au fost manufacturate obiective cu lupe mai mici, aspect care influenteaza direct procesul tehnologic si implicit pretul in mod favorabil pt. cumparator. Totodata pe aceste aparate foto pot functiona in continuare si obiectivele FF. Usor de inteles ca obiectivele proiectate petru senzorii mici nu vor putea fi folosite pe aparatele cu senzorii mai mari, respectiv FF. Obiectivele destinate aparatelor cu senzori mici au fost proiectate pe o montura particulara fata de cea originala pentru FF a.i. sa fie posibila interschimbarea obiectivelor FF pe APS-C dar nu si viceversa. Senzorii APS-C sunt caracterizati de un factor de crop (de decupare) pt a se evidentia ratia cu care senzorul este mai mic decat cel FF. La Canon formatul APS-C este de x1.6 ori mai mic decat FF. La Nikon factorul de crop la APS-C este de x1.5 ori mai mic decat FF. Canon foloseste si un format intermediar pt care nu a proiectat obiective, si anume APS-H care are un factor de crop de x1.3. Pe acest senzor APS-H x1.3 pot fi folosite numai obiectivele destinate FF.

Acest factor de crop influenteaza doar unghiul de cuprindere si se calculeaza astfel Focala APS-C = Focala F * factor crop. Deci un obiectiv de 50 mm pe un sistem APS-C se va comporta dpdv al unghiului ca un obiectiv de ~80mm la Canon sau ~75mm la Nikon. Adancimea de camp nu variaza cu factorul de crop ci numai in functie de distanta fata de subiect si diafragma folosita. Pt aceeasi incadrare pe FF si APS-C, formatul APS-C va obtine o adancime de camp mai mare ca FF.

Pentru a va face mai usoara misiunea intelegerii acestor variatii va rog sa testati urmatorul calculator DOF.

Obiectivele FF la Canon sunt notate cu marcajul EF. Obiectivele destinate formatului APS-C la Canon sunt notate cu EF-S, la Nikon cu DX.

Un senzor prezinta pe suprafata sa foarte multe puncte asezate intr-un caroiaj asemeni tablei de sah, numite fotosit-i. Un fotosit este elementul fizic (fotodioda) asociat unui pixel din imagine. Un numar mai mare de fotositi inseamna implicit o rezolutie mai mare si deci detalii mai multe in imagine pentru aceeasi incadrare.

Cresterea rezolutiei se poate face in doua moduri: fie marind senzorul (aria/dimensiunile) si pastrand densitatea, fie marind densitatea (se folosesc spatii mai mici intre fotodiode, sau fotodiode mai mici) si pastrand dimendiunile. Cresterea dimensiunilor senzorului am vazut ce efect produce in mod direct. Cresterea densitatii presupune folosirea de noi tehnologii care sa permita manufacturarea acestor circuite microelectronice. Avantajul unei rezolutii mai mari a senzorului de aceeasi suprafata atrage dupa sine imediat si dezavantaje. Micsorarea spatiilor dintre fotodiode determina incapacitatea acestora de a se dilata la amplificari electrice mari atunci cand este folosit un ISO mai mare care atrage dupa sine si micsorarea Dynamic Range-ului. In fapt ISO la un senzor digital asta face, foloseste un curent mai mare care determina incalzirea si dilatarea fotodiodelor. Pe masura ce amplificarea ISO este mai mare se obtine un timp de epxunere mai mic, dar si o granulatie in imagini mai pronuntata datorata instabilitatii si dificultatii controlarii fotodiodelor. Cu cat un senzor este mai calitativ cu atat el va furniza imagini mai curate la rezolutii tot mai mari si la ISO tot mai mare.

Aceasa goana dupa megapixeli a determinat o imersiune a marektingului in spatiul tehnic si nu a facut decat sa distruga ce putea fi succesul deplin al senzorilor. Practic producatorii inloc sa dezvolte senzori si mai sensibili (ISO mare) au ales directia cresterii rezolutiei, aspect inutil de la un punct. Cu 8 megapixeli am efectuat printuri A3 fara nicio problema. La ora actuala posed un aparat cu 21 megapixeli. Credeti ca am nevoie de ei toti ? Evident NU. Dar ca si in domeniul IT cifrele mari determina si vanzari mari astfel ca un cumparator va fi usor influentat in luarea deciziei achizitionarii unui aparat foto numai dupa criteriul megapixeli. Complet eronat.

Citind acest articol cred ca deja realizati cat de performant este telefonul vostru mobil cu un senzor de 5-8 megapixeli si dimenisuni cat capsa.

Nikon in parte a reusit sa repare o gresala demult timp facuta. Nikon si Sony sunt cei care au impins numarul megapixelilor de la generatie la generatie tot mai mult. Anul trecut cu lansarea lui Nikon D3s au luat decizia de a pastra rezolutia de 13 mpx ca si vechiul senzor si au imbunatatit ISO. Cool!!! Rivalul Canon 1D mark IV a ales evolutia logica prin cresterea rezolutiei de la 10 la 16 mpx, aspect ce duce la obtinerea de detalii mai fine. Castigatorii sunt utilizatorii pentru ca au de unde alege in functie de necesitati. Eu as alege Nikon D3s.

In articolul despre expunere am scos in evidenta importanta parametrului ISO, astfel ca veti putea cantari corect importanta rezolutiei si ISO.

O caracteristica importanta a senzorilor este Dynamic Range. DR se traduce prin numarul de stopuri de lumina (ce este stopul de lumina) capabil a fi redat intr-o imagine, de la cele mai inchise tonuri pana la cele mai deschise. Un senzor mai bun va capta detalii si din zonele aflate in umbre sau tonuri inchise cat si detalii din suprafetele tot mai albe. Este foarte important sa ne incadram in acesti prametri atunci cand realizam fotorgafii. Daca scena fotografiata va avea un DR mai mare decat posibilitatile tehnice ale senzorului atunci se va face un sacrificiu, important fiind sa fie cat mai discret. In aceste situatii tonurile albe po fi pierdute (imagini arse) ori tonurile negre pot fi prea inchise (imagini subexpuse – intunecate).

De regula cu cat ISO este mai mare cu atat intervalul DR scade catre valori nu foarte tolerante cu ambientul. Compromisul il veti face in functie de importanta fotorgafiilor si ceea ce doriti sa surprindeti.

Cand lumina este captata de senzor aceasta este transpusa in imagine intr-un format brut (RAW) caruia ulterior ii sunt aplicate setarile diferitilor parametri din aparat si in urma carora rezulta fisierele jpeg cu care suntem familiarizati. Deducem astfel ca fisierele jpeg sunt rezultatul deja al unei procesari in-camera. Fiecare producator are o anumita tendinta de prelucrare in camera atfel ca cei mai pretentiosi vor prefera sa salveze si RAW si sa prelucreze direct acest format nelasand aparatul sa-si fac de cap. Din formatul RAW se pot extrage mai multe informatii DR (tonuri albe si negre), se poate seta balansul de alb chiar daca acesta a fost gresit ales, pot fi facut procesari de culoare pana la cele mai fine modificari. Fisierele RAW in general au dimensiuni foarte mari, sunt mai greu de manevrat intr-un workflow rapid, dar ofera maxim din ceea ce poate senzorul.

Am lasat pentru final arhitectura dupa care este proiectat un senzor. Nu exista o singura reteta de capturare a luminii asadar diferiti producatori au venit cu diferite solutii mai bune in anumite conditii. Nu voi intra in detalii pt ca nu au o relevanta in articolul de fata insa este bine sa stiti ca exista urmatoarele structuri si arhitecturi de senzori: CMOS, CCD, Super CCD EXR, Bayer, FOVEON. Cu o cautare pe google va puteti edifica asupra diferitelor notiuni.

In marea lor majoritate senzorii actuali sunt CMOS cu filtru Bayer.

In final vedem ca senzorul este o componenta microelectronica foarte importanta si decisiva in calitatea imaginilor ce le vom obtine.

Lumina buna va doresc.

Si revin la acest aspect, focalizarea. Este pana la urma un factor care face diferenta intre o imagine de pastrat si una de aruncat. De cate ori nu vi s-a intamplat ca pozele sa nu fie clare ? Inseamna ca focalizarea a esuat sau modul de focalizare a fost defectuos.

Sa vedem cum se realizeaza aceasta focalizare:

Prin focalizare, ansamble de lentile din obiectiv sunt mutate inainte-inapoi pentru a determina schimbarea distantei de focalizare.

Acum multi ani obiectivele focalizau intr-un singur mod si anume manual - MF. Prin intermediul rotirii inelului de focus plasat pe obiectiv, in jurul acestuia, (sau electronic pt. aparatele compacte PS) se angreneaza grupuri de lentile din obiectiv care sunt mutate inainte-inapoi. Acest mod initial era mecanic, ulterior aparand si sisteme electronice interpuse intre inelul de focus si grupurile de lentile.  Modul manual de focalizare este cel mai simplu, evident, dar si cel mai imprecis pt. utilizatorul neantrenat. Si la ora actuala exista obiective de top care focalizeaza exclusiv manual. Exemple sunt Leica, Carl Zeiss, etc. Focalizarea manuala permite utilizatorului sa interactioneze direct si sa opereze strict dupa cerintele acestuia.

In practica se priveste prin vizor/ocular/LCD, se incadreaza corect subiectul de fotografiat si se modifica manual distanta de focalizare pana cand aceasta este situata in planul dorit. Dupa focalizare se realizeaza fotografia.

Focalizarea automata – AF - este realizata de catre niste servomotoare plasate in obiectiv si coordonate de catre microelectronica/softul aparatului. In definitiv si acest mod este dictat tot de utilizator insa diferenta consta in modul de determinare al focalizarii.

Utilizatorul priveste prin ocular/LCD, incadreaza corect subiectul de fotografiat si apasa un buton pt. focalizare dupa care se realizeaza fotografia. In momentul in care s-a apasat butonul pt. focalizare sistemul electronic al aparatului realizeaza focalizarea subiectului in functie de anumite specificatii, criterii, performante limitate tehnic.

Autofocusul se realizeaza pe baza contrastului din imagini (contururilor, suprafetelor contraste, detaliilor, etc.)

In cazul sistemelor de focalizare automata (prin contrast) intalnim doua moduri dinstincte de determinare: Live-view (LV) – direct pe imagine si/sau printr-un sistem dedicat cu senzori (puncte).

Ambele sisteme au avantaje si dezavantaje.

Modul Live-view este intalnit in majoritatea cazurilor pe aparatele compacte (Point&Shoot). Lumina este directionata catre captator/senzor, imaginea fiind vizibila pe LCD. Categoric pe un display mare continutul va fi foarte detaliat (avantaj fotografia macro), aparatul fiind si manevrat din aproape orice unghi. Metoda de realizare a focusului se bazeaza pe determinarea directa pe imaginea primita de senzor a muchiilor contraste, grupul de lentile fiind mutat inainte-inapoi pana cand conturul devine cel mai clar pe subiectul focalizat. Acest mod LV necesita mai mult timp pentru determinarea focalizarii corecte, dar este foarte ieftin de implementat in cazul aparatelor compacte (PS) pentru ca nu necesita decat un soft pt aceasta operatiune. Ca dimensiuni genul acesta de aparate, in care este implementat numai sistemul Live-view de focalizare, sunt foarte mici, compacte, discrete, usor de transportat si accesibile ca pret.

Sistemul dedicat cu senzori presupune existenta in aparat a unui ansamblu oglinda-prisma-modul AF-vizor care directioneaza o parte din lumina incidenta catre acest modul AF si o parte catre senzorul de expunere si vizor. Modulul AF este un circuit electronic cu cativa senzori (puncte AF) care stabilesc focalizarea corecta. Odata ce lumina incidenta nu mai ajunge la senzor din cauza reflexiei in oglinda si refractiei in prisma, pe LCD nu va fi afisat nimic, iar incadrarea se va face numai pe vizor. Inainte de focalizare se va alege punctul de focus sau grupul de puncte ce vor determina focalizarea si se va incadra corect. In momentul in care este apasat  butonul de focalizare modulul AF cu puncte stabileste foarte rapid focusul corect dupa care elibereaza oglinda si obturatorul pentru a realiza fotografia. Desigur pentru o centima de secunda in momentul in care este realizata fotografia, in ocular nu se va vedea nimic. Acest mod are inconvenientul unei vizari de dimensiuni mici, atat cat este ocularul, dar are avantajul vitezei de focalizare si reactie precum si perfomanta acestuia in lumina scazuta, aspecte foarte importante pentru un aparat profesional DSLR. Practic aceasta modalitate de determinare a focuslui face diferenta intre compacte si DSLR. Diferenta intre diferitele clase de aparate DSLR sta si in viteza si acuratetea cu care lucreaza acest modul AF. Punctele de focus pot fi in orice combinatie de detectie a constrastului orizontal, vertical, diagonal. Un grup de puncte de focus poate fi mai versatil si util in stabilirea cu precizie, viteza si lumina slaba a focusului corect. Ca idee aparate DSLR entry level au sisteme AF cu numai 5-9 puncte si acestea cu detectia contrastului ori orizontal ori vertical, iar cele profesionale pot avea 48-56 puncte, toate cu detectie mixta orizontala/verticala/diagonala. Categoric un astfel de modul AF este foarte scump dar este proiectat cu un singur scop, perfomanta.

Autofocusul de pe aparatele DSLR ofera avantajul corectarii manuale din inelul de focalizare (MF override) ori controlul focusului dupa scara inscriptionata pe obiectiv (totusi nu asa precis – focalizarea este mai grosiera). Exista la ora actuala obiective pt DSLR dar proiectate pt film tocmai pt. a beneficia de o scala de focalizare mai detaliata a.i. focalizarea manuala sa devina foarte eficienta.

Obiectivele profesionale beneficiaza si de accelerarea focalizarii, servomotoarele fiind optimizate in acest sens. Aceste tehnologii sunt intalnite la diferiti producatori sub diferite abrevieri, dar in principiu toate fac acelasi lucru (AF-S; USM; UltraSonic; etc.)

Obiectivele proiectate si pt AF au posibilitatea sa fie transformate in obiective doar MF prin simpla actionare a unui switch plasat lateral pe care veti intalni marcajul MF-AF.

Orice obiectiv este caracterizat de distanta minima de focalizare, fapt ce influenteaza distanta de la care veti fi capabili sa capturati o imagine corect focalizata. O distanta minima de focalizare decenta este de 30 cm. De regula teleobiectivele vor avea o distanta minima de focalizare destul de mare incat sa nu poata fi folosite pt. distante scurte (1m, 1,2m, etc.) Totusi pt focalizarea foarte apropiata a obiectelor sunt folosite obiective dedicate macro care au fost proiectate special pt. astfel de situatii.

Pentru o focalizare precisa este recomandat a se folosi punctul de focus cel mai sensibil (detectie orizontala, verticala si diagonala a contrastului). De regula la sistemele AF punctul cel mai performant este cel central. Mai mult adeseori acesta este ajutat de punctele aflate in imediata vecinatate.

Utilizarea unei anumite metode de focalizare tine mai mult de genul de fotografie practicat. Personal focalizez in 99% din cazuri numai cu punctul central; dupa ce am obtinut focusul corect reincadrez si trag fotografia. In sport se foloseste un mod AF care urmareste subiectul cu toate punctele de focalizare.

Desigur ultimul an a adus modificari importante in lumea atat a compactelor cat si a DSLR-urilor a.i. exista la ora actuala aparate compacte cu obiectiv detasabil dar care realizeaza AF tot pe baza de contrast, dar exista si DSLR-uri care au inclus modul Live-view fapt ce le permite sa abordeze ambele modalitati de AF. Lipsa acestui mod Live-view pe DSLR a facut imposibila implementarii functiei de film pt. mult timp. Pt un utilizator de ocazie acest “handicap” este un dezavantaj. Avand in vedere performantele senzorilor si rezolutia acestora aparatele DSLR sunt capabile de film HD 1080p 720p fapt ce le-a propulsat direct intr-o competitivitate cu  camerele video profesionale consacrate. Totusi in modul Live-view in timpul filmarii nu beneficiezi de AF permanent precum o camera video ci doar MF.

Facilitatile diferitelor clase de aparate se intrepatrund tot mai mult a.i. functii de pe aparatele avansate pot fi regasite si pe cele budget dar si viceversa.

Pentru evenimente ca nunti si in general ce inseamna actiune ai nevoie de un AF capabil sa lucreze rapid si eficient chiar si in intunericul bisericilor si restaurantelor. Sunt situatii cand focusul manual precis se impune si atunci intervine experienta si aptitudinile fotografului, altfel nu veti obtine decat poze defocalizate. Incercati sa fotografiati in contrejour si veti intelege ce vreau sa spun.

Inchei prin a spune ca daca pe LCD nu vedeti ce veti fotografia sunteti pe drumul cel bun. Intelegeti voi.

fotograf bucuresti fotograf nunta bucuresti fotograf nunti bucuresti foto alb negru poze lux albume digitale piele poze nunti nunta galerie picasa hi5 youtube flickr tg-jiu craiova valcea

fotograf nunti craiova fotograf nunta craiova bucuresti poze alb negru albume digitale piele galerie slideshow picasa videoclip clip video montaj cameraman bucuresti fotograf craiova youtube vimeo restaurant nunta craiova restaurante nunti craiova local localuri sala sali nunta nunti

Ati observat ca de fiecare data cand faceti poze unele sunt mai inchise (subexpuse) alte sunt arse (supraexpuse). Aceasta caracteristica de cuantificare a luminii se numeste expunere.

Expunerea se compune din trei factori: apertura, timp de expunere si ISO. Desi in teorie ISO nu este un factor al cantitatii de lumina si dupa cum vom vedea, o amplificare a senzitivitatii senzorului (sau un film mai sensibil) pentru a simplifica lucrurile eu l-am introdus direct in ecuatie tocmai pt ca influenteaza in mod direct si proportionalexpunerea ca si ceilalti doi factori.

Din aceasta suma de factori rezulta expunerea, care este cuantificata in EV. Rezultat numeric in EV este situat pe o scara fixa.

Cota zero EV este expunerea obtinuta pentru apertura f1 la ISO 100 timp de 1 secunda.Cu cat cantitatea de lumina este mai putina cu atat valoarea EV creste si viceversa.

Nu voi relua discutia despre apertura, decat voi reaminti ca la diferenta dintre acele valori consecutive standard (f1, f1.4, f2, f2.8, f4, f5.6, f8, f11, f16) lumina se dubleaza sau se injumatateste.

V-ati intrebat vreodata de ce aceste aparate cu obiectiv detasabil se numesc SLR sau DSLR ? … Digital Single Lens Reflex. Despre constructia unui sistem SLR vom discuta intr-un articol viitor. Din acest ansamblu acum voi retine un singur aspect. Undeva in acest traseu pe care lumina il face prin obiectiv si aparat la un moment dat inainte de captator, senzor, film intalneste o “perdea” care se numeste obturator (shutter). Acest obturator se deschide la comanda cand ati apasat butonul si se va inchide dupa o anumita perioada de timp controlata, permitand numai in aceasta cuanta de timp sa intre lumina la senzor. Aceasta perioada de timp se numeste timp de expunere (shutter speed).

Valori prestabilite pentru expunere sunt … 1/15, 1/30, 1/60, 1/125, 1/250, etc. si reprezinta fractiuni dintr-o secunda. Observam ca aceasta lista standard urmareste principiul de la apertura, se dubleaza sau se injumatateste cantitatea de lumina.

O valoare mai mica va permite obtinerea unui cadru instantaneu. O perioada mai mare va permite capturarea unei cantitati mai mari de lumina.

Avantajele si dezavantajele sunt deoparte si de cealalta. Un timp mic de expunere nu va lasa loc de eroare a.i. se evita  imaginile miscate. De regula daca ati depasit 1/125 puteti sa surprindeti miscarile oamenilor fara a avea probleme. Se impun valori si mai mici pentru elementele ce actioneaza cu o viteza foarte mare (auto, sport) a.i. sa nu se obtina imagini miscate. Daca se foloseste flashul, un timp mai mic de expunere nu va permite capturarea luminii ambientale. Desigur, pentru subiecti statici, fara miscare, se pot folosi valori si mai lungi ca 1/60 sau 1/30. Daca se foloseste flashul, un timp de expunere mai lung va permite captarea unei cantitati de lumina mai mari a.i. fotografia va fi mai naturala.

O regula suplimentara pentru a evita imginile miscate este sa fixati un timp de expunere mai mic decat valoarea 1/(FL*CF) unde FL este distanta focala a obiectivului (“zoom-ul”) si CF este factorul de crop (dimensiunea senzorului in raport cu unul FF de 35mm).

Pentru a prescurta aceste valori pe aparatele de fotografiat notatia 1/125 este inlocuita doar cu 125 (1/ se subintelege).

Filmul sau senzorul au posibilitatea de a-si varia senzitivitatea la lumina in functie de model sau setare din aparat. Aceasta senzitivitate se noteaza cu ISO. Valori standard pentru ISO sunt 25 50 100 200 400 800 1600 3200 6400 12800 25600 51200. Da, atat de mult au evoluat. Primul meu aparat digital de fotografiat avea ISO 100, 200 si 400 si era un model de acum 6 ani. Observam acelasi trend de numerotare dublua sau jumate. Valoarea de referinta pentru lumina ambientala este ISO 100. Peste aceasta valoarea lumina este amplificata cu valoarea indicativului. Rolele de film au o valoare prestabilita in functie de compozitia chimica. Dar cine mai foloseste filmul ?!

Lucrurile ar fi frumoase si ideale daca ne-am opri aici. Amplificarea senzorului nu poate fi facuta la infinit pentru ca exista si un compromis. Pe masura ce ISO creste, imaginea devine tot mai granulata a.i. peste anumite valori aceasta granulatie este deranjanta si nu mai poate fi controlata. Valorile ISO maxime permisive depinde de la senzor la senzor, de la producator la producator.

Zgomotul este descris de doi parametri.

Zgomotul de luminanta este acea granulatie care variaza in functie de senzitivitate. Granulatia fina nu este deranjanta iar incercarea de inlaturare a ei provoaca de multe ori pastelarea conturuilor, detaliilor. Personal nu folosesc o astfel de reductie.

Zgomotul de crominanta este vizibil prin aparitia unor puncte colorate fara ca acestea sa existe in realitate. Ele vin ca urmare a tolerantei senzorului la o anumita valoare ISO. Zgomotul de croma odata curatat lasa in urma doar zgomotul de luma, care de cele mai multe ori nu est deranjant. Desigur un zgomot de luma fin, va avea si un zgomot de croma fin care nu este deranjant si poate fi tolerat.

In primele generatii de aparate softul intern nu efectua operatii de inlaturare a zgomotului de croma. La ora actuala sunt incluse si astfel de operatii chiar implicit aplicate fara control din partea utilizatorului. De aici a fost si generata o reclama falsa prin care se publicitau cresteri cu doua trepte ale valorilor ISO cand defapt implicit se face o curatare ISO de croma si astfel zgomotul de luma devine comparabil cu zgomotul compus de la vechile generatii; in realitate evolutia este de pana la o treapta. Noile generatii de procesoare de imagine fac acest lucru, care pentru utilizatorul neantrenat poate sa induca in eroare luarea unei decizii. Pana la urma totul este marketing si apoi performanta. Reclama vinde produsul.

Ca o demosntratie practica, daca se elimina zgomotul de croma dintr-o imagine produsa cu un aparat de generatie anterioara prin prelucrarea computerizata, se obtine o crestere virtuala cu o treapta a.i. diferenta fata de o imagine produsa de un aparat din generatia actuala, devine tot mai mica.

Spre exemplu un Canon EOS 5D mark II obtine aceeasi cantitate de zgomot luma la ISO 3200 ca un Canon 5D la ISO 1600 ca un Canon 20D la ISO 800. In realitate 5D2 a fost publicitat cu un castig de doua trepte prin simplul fapt ca fata de 5D s-a facut si o curatare a zgomotului de croma, imaginea fiind mai curata. Exat cum am precizat anterior, o imagine produsa de un 5D curatata corespunzator se va apropia la o treapta fata de 5D2. Totodata a disparut diferenta de 2 trepte. Pretul de achizitie este cu cca 80% mai mare, diferenta reala de o treapta ISO. Concluzia … marketing. Desigur si pentru o treapta in plus sunt foarte multi utilizatori care au nevoie de ea si vor plati imediat. Eu sunt unul dintre aceia. Este logic, un produs nou sa fie mai bun ca unul vechi insa recomand o atentie sporita la raportul pret/performanta pentru ca de cele mai multe ori pretul nu se reflecta in calitate.

In realitate senzorii mai mici si senzorii cu mai multi megapixeli vor oferi performante mai slabe pentru ca marirea densitatii determina folosirea unor fotositi si mai mici care vor capta tot mai putina lumina si care amplificati nu vor putea oferi performantele unor senzori mari din aceeasi generatie si cu mai putini megapixeli. Recomandarea mea este sa nu alegeti valori mari pt ca nu sunt intotdeauna bune.

Am subliniat la cei trei parametri care compun expunerea ca diferenta este de dublu sau jumate. Pentru a aduce la un numitor comun cei trei parametri se noteaza diferenta de o treapta  cu un stop de lumina.

Sa luam exemplul de expunere cu care am inceput.

f1 + 1s + ISO 100 = 0 EV

f1.4 + 1s + ISO 100 = f1 + 1/2 + ISO100 = f1 + 1 + ISO50 = 1 EV

Observati ca am redus la jumatate in fiecare dintre membri cate un parametru si expunerea nu a fost influentata. Pentru ca am redus doar cu un stop de lumina unul dintre parametri rezultatul s-a modificat tot cu 1 stop.

Sa luam exemplul urmator:

f4 + 1/125 + ISO 1600 = 7 EV

Daca la aceste setari imaginea este subexpusa inseamna ca voi avea nevoie de 5 EV (depinde cat de subexpusa e imaginea) pentru a capta lumina ambientala la valoarea reala.

Am posibilitatea in acest caz sa cresc oricare combinatie dintre cei trei factori cu limitarea ca echipamentul pe care il folosesc sa aiba aceasta posibilitate si rezultatul sa fie placut.

f2+1/125+ISO1600=f2.8+1/125+ISO3200=f4+1/30+ISO1600=f4+1/60+ISO3200=f5.6+1/60+ISO6400=5EV

Observati diferitele posibilitati pe care le am sa jonglez in functie de echipament. Luati in calcul limitarile tehnice si calitative ale echipamentlui. Poate aveti obiectiv 2.8 dar la 2.8 nu este sharp si nu are contrast, deci veti folosi f4. Poate aveti parte de miscare si desi aveti posbilitatea sa folositi 1/60 1/30 veti obligati sa nu reduceti sub 1/125. Poate aveti senzor care stie ISO 6400, dar de la ISO 1600 va produce zgomot deranjant si veti fi nevoiti sa nu treceti de 1600 fara compromis.

Luand in calcul exemplul de mai sus de 7EV va las pe voi sa calculati setarile necesare pentru o lumina de 9EV.

Pentru ca pe parcursul ultimelor articole am discutat de valori standard ale acestor parametri vreau sa va spun ca exista si valori intermediare si se folosesc in consecinta la fel insa nu puteam sa stabilesc corelari matematice imediatre in text. Ca exemplu exista apertura 1.8, 6.3, etc.; exista timpi de 1/20 1/40 1/80 1/100, etc si exista si ISO 1250 ISO 2500, etc.

Insumand toate aspectele de mai sus singurul lucru care nu poate fi cumparat este timpul Sunteti obligati sa cumparati obiective mai bune, aparate cu senzori mai buni, dar nu timp. Cu timpul trebuie sa lucrati.

Revenind la nunti, deja se poate concluziona ca pentru situatiile extreme in care va puteti afla aveti nevoie de obiective cu apertura mare, pentru fotografia interioara ori lumina scazuta, aveti nevoie de senzori mari FF pentru a obtine performante ISO superioare. Toti acesti factori decesivi sunt ingrediente pentru o fotografie de nunta buna, altfel rezultatele se vor opri la poze de la nunti si cumetrii

Pe canalul de YouTube veti putea urmari si viitoarele realizari.

Bianca + Cristi

Alina + Lucian

Slideshowurile sunt realizate in format HD, astfel ca le veti putea urmari atat in formatul 720p cat si 1080p. Standardul HD presupune o rezolutie mai mare fapt ce contribuie la imbunatatirea calitatii video.

Acest mod nu este selectat implicit. Va trebui sa faceti o selectie a optiunii din bara (unde scrie 360p).

Sub acest aspect am ocolit de multe ori facebook, twitter, hi5, etc. La un moment dat  am primit prea multe invitatii de la cunoscuti si nu am rezistat. Fructul oprit a fost servit: facebook. Sign-up, search si din doua clickuri am gasit persoane de care nu mai stiam nimic, poate chiar si de 15-20 de ani. Mi-am schimbat impresia, m-am luminat la fata. Azi am avut surpriza sa fiu notificat de gmail ca tocmai mi s-a oferit un nou produs BUZZ.

Pornind de la cele de mai sus mentionate, am decis sa-mi public profilul tocmai pentru a impartasi cu voi fotografii de nunta, galerii de fotografii, poze diverse nu neaparat de la nunti, albume de piele, idei si proiecte noi.

Un schimb de replici este mult mai constructiv decat un monolog pe blog.

Va astept

FaceBook | Flickr | YouTube | Picasa